Se non vedi il menù clicca qui


L'Asilo de Baransà

Quand a vou in del tabache, me fermi un atim sul marciape,
vedè l'asilo che belèsa me vègn in ment la giuinèsa.
Me ricordi de picinin che andavi a l'asilo cun el cestin,
e su la porta ogni matina me spetava la Suor Gina,
apèna denter che alegria me sentivi cume a ca mia.
Truavi i fioeu e i tusanèt che giugaven cun i bugèt,
e quant fasevum tropp bacan ghera Suor Anna a batt i man.
( State zitti pèr favore non sopporto sto rumore )
Ghera un silenzio all'impruis pareva de vès in Paradis.
Vedè i fioeu in sci picinit setà gio in sui sgabelit,
pasà el temp a culurà giugà ai sciangai o puntegià.
Vedè anmo adèss i tusanèt giugà a bandera fasulèt,
e i fioeu cui scusarit fa el gir d'Italia cui tulit.
Quantu cur quantu giugà serum l'anima de Baransà,
pensà adèss a sto curtilèt cun un lavandin e un rubinèt,
e in funt tacà a la murèla una Madunina propi bèla,
circundada da tanti fiur la ghe prutegeva cun amur.
Pudè giugà tranquilament cun le che guarda sucet mai nient.
Rivedè Suor Giusepina che insegnava la dutrina,
quanti rop la ma fa imparà che ho pu dimenticà.
E se un quai vun go de ringrasià in propi i Suor de Baransà.

Clicca per vedere la foto                Franco Pasqualini (Baranzate)

Vai alla prossima poesia